Dictionar

Rezultate secundare (Ciuş):

Confucianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confucianisme)

1. doctrină filozofică şi social-politică a lui Confucius şi a adepţilor săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susţinea problema conducerii armonioase a societăţii şi a statului este condiţionată de perfecţionarea propriei personalităţi.


Confucianist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. confucianiste)

1. I. referitor la confucianism.

2. care se referă la filosofia și învățătura lui Confucius.

3. II. adept al confucianismului.


Cravaşa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. cravacher)

1. a biciui, a lovi un cal cu biciușca, de obicei pentru a-l face meargă mai repede.

2. a lovi pe cineva cu o biciușcă sau un obiect asemănător.


Neoconfucianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-confucianisme)

1. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendinţe opuse, materialistă şi idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius.


Autoic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT autoecius

2. FR autoxène

3. EN autoecious; ametoecious; monoxenous

4. DE autözisch; ohne Wirtswechsel

5. RU однохозяйный

6. HU autoecikus, egy gazdanövényhez kötött fejlődésű, összes spóraformájuk egy gazdanövényen található


Gazdă (pentru ciuperci)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT hospes; nutricius

2. FR hôte

3. EN host

4. DE Wirt

5. RU хозяин

6. HU élő organizmus, amelyet a parazita megtámad és amelyből táplálékát szerzi, gazdanövény