Rezultate secundare (Ciuş):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confucianisme)
1. doctrină filozofică şi social-politică a lui Confucius şi a adepţilor săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susţinea că problema conducerii armonioase a societăţii şi a statului este condiţionată de perfecţionarea propriei personalităţi.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. confucianiste)
1. I. referitor la confucianism.
2. care se referă la filosofia și învățătura lui Confucius.
3. II. adept al confucianismului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. cravacher)
1. a biciui, a lovi un cal cu biciușca, de obicei pentru a-l face să meargă mai repede.
2. a lovi pe cineva cu o biciușcă sau un obiect asemănător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-confucianisme)
1. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendinţe opuse, materialistă şi idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN autoecious; ametoecious; monoxenous
4. DE autözisch; ohne Wirtswechsel
5. RU однохозяйный
6. HU autoecikus, egy gazdanövényhez kötött fejlődésű, összes spóraformájuk egy gazdanövényen található
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU élő organizmus, amelyet a parazita megtámad és amelyből táplálékát szerzi, gazdanövény