Dictionar

ciurăi

Parte de vorbire:  vb. tr. (reg.)  
Etimologie: (ciur + -ăi)

1. I. a cerne cu sita.
2. II. (despre apă, lapte etc.) a curge.
 

ciurăire

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (vb. ciurăi)

1. I. cernere cu sita; ciurăit.
2. II. curgere.
 

ciurăit

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (vb. ciurăi)

1. I. ciurăire.
2. II. curgere.
 

ciurăit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (vb. ciurăi)

1. I. cernut cu sita.
2. II. (despre apă, lapte etc.) curs.
 

ciurăriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ciurar + -iță)

1. femeia ciurarului, meșter care face ciururi sau negustor de ciururi.
 

ciurăt

Parte de vorbire:  s.n. (înv., pop.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. vite slabe, fără calități deosebite.
 

bookmaker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. book-maker)

1. cel care se ocupă de organizarea pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc.
 

confiserie

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. confiserie)

1. local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată et cetera); cofetărie.
 
 

dejivra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégivrer)

1. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice).
 

ETMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ethmo-, cf. gr. ethmos „ciur, sită”)

1. „ciur, sită; ciuruit, găurit”.