Rezultate principale (Civilizaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. civilisation)
1. nivel de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu înalt de dezvoltare a unei societăţi.
Rezultate secundare (Civilizaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéocivilisation)
1. civilizaţie a unei societăţi arhaice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + civilizaţie)
1. civilizaţie proprie unei comunităţi etnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (para1- + civilizaţie)
1. stare inferioară a civilizaţiei, care mimează civilizaţia autentică, dar se situează la marginea acesteia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (super- + civilizație, cf. engl. supercivilization)
1. civilizație foarte avansată care include și o prezență interstelară; civilizație superioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)
1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + civilizator)
1. împotriva civilizaţiei, progresului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogéographie)
1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale aşezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizaţiei etc.; geografie umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.
2. particularitate a civilizaţiei arabe.
3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archéocivilisation)
1. civilizaţie a unei societăţi arhaice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbarie, lat. barbaria)
1. stadiu de civilizaţie înapoiată în care se află un popor, un grup, un om.
2. lipsă de respect pentru cultură şi civilizaţie; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepţie; sălbăticie, cruzime, neomenie.