Dictionar

cizelură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciselure)

1. ornament, înfloritură artistică migăloasă, prin cizelare.
 

GLIPT(O)-, -glif(ă)

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. glypt/o/-, -glyphe, cf. gr. glyptos, glyphe)

1. „inscripție, gravare, cizelare; tocit, ros”.
 

stilare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (stila)

1. comportare aleasă, conformă regulilor de bună creștere; cizelare, cultivare.