Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. client, lat. cliens)
1. plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clientèle, lat. clientela)
1. clienţii unui patrician roman.
2. clienţii unui negustor, avocat, medic.
3. ~ politică = simpatizanţii, susţinătorii unui politician, ai unui partid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (clientelă + -ar)
1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. clientelismo)
1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. animateur)
1. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acţiune.
2. s. m. f creator de desene animate.
3. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
1. mod de servire în magazine, localuri de alimentaţie publică, prin care clienţii se servesc singuri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl., fr. barman)
1. persoană care servește clienții într-un bar; persoană care serveşte la bar.
2. proprietar al unui bar.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. barbiere)
1. persoană care se ocupă de bărbierit, tuns sau scurtat, spălat și aranjat părul (în special pentru clienții bărbați); frizer.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabaret)
1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.