Dictionar

clinci

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clinch, engl. clinching)

1. (box) încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei.
2. (var.) clincing.
 

clinci

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clinch, engl. clinching)

1. (box) încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei.
2. (var.) clincing.