Dictionar

 
 
 

momentan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

1. de o clipă; de moment, trecător.
2. (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată.
3. (adv.) numaidecât, imediat.
4. actual, de față.
5. (adv.) actualmente; acum.