Dictionar

ciclop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)

1. (mit.) uriaș antropofag cu un singur ochi în frunte.
2. monstru cu un singur ochi.
3. rac mic de apă dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace.
 

clopoțean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clopot + -ean)

1. (despre animale domestice) cu talangă la gât.
 

clopoți

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (din clopot)

1. a trage clopotul; a suna din clopoțel.
2. (reg.; fig.) a dezvălui.
3. (var.) (înv.) a clopoti.
 

clopotici

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (clopot + -ici)

1. clopoțel sferic, închis.
 

anoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophtalmie)

1. lipsă (congenitală) a globilor oculari.
2. ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate.
 

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
 

campanelă

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoțel.
 

CAMPANI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. campani-, cf. lat. campana „clopot”)

1. „clopot, clopoțel”.
 

campanilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. campanile)

1. clopotniță (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia.
2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decorație.
 

campanulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopot, de clopoțel; campaniform.