Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. jupui)
1. (despre corp ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit.
2. (despre piele) luat, tras de pe corp; descuamat; julit.
3. (despre arbori) curățat de coajă; cojit.
4. (despre lucruri) deteriorat, ros, uzat.
5. (despre pereți, tencuială) coșcovit.
6. (figurat; despre oameni) jefuit.
7. (regional; despre cai) bătrân și slab.
9. (var.) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (împușca)
1. care a fost omorât sau rănit cu proiectilul tras de o armă de foc.
2. care a fost executat prin împușcare.
3. (expr.) a fugi ca ~ = a fugi, a se duce repede, ca glonțul.
4. (despre vopsele, tencuieli etc.) care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire et cetera; coșcovit, scorojit, cojit.
5. (despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.