Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. contubernium)
1. (la romani) cort pentru zece soldaţi; grupul celor zece soldaţi (care ocupau același cort).
2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber şi un sclav.
3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de sex diferit; concubinaj.