coccis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coccyx)

1. os mic triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale; noadă.

COCCIG-, COCCIGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coccyg/o/-, cf. gr. kokkys, -ygos „cuc”)

1. „coccis”.

coccigectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coccygectomie)

1. excizie chirurgicală a coccisului.

coccigian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coccygien)

1. referitor la coccis, al coccisului.

coccigodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coccygodynie)

1. (med.) durere violentă la nivelul coccisului, în timpul sarcinilor și al afecțiunilor uterine; coccigalgie.

coccigotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coccygotomie)

1. secționare chirurgicală a coccisului.

nutație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nutation, lat. nutatio)

1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni.
2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului.
3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii.
4. oscilație a capului.
5. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii.