Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cohorte, lat. cohors)
1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
4. (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populaţii, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
5. totalitatea de indivizi care au trăit acelaşi eveniment demografic în cursul aceleiaşi perioade de timp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman)
1. (ant.; despre pământuri) care aparţinea statului roman şi pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit.
2. poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului şi în dreptul căreia se afla cohorta a zecea.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. praetorianus, fr. prétorien)
1. adj. care ţine de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldaţi care formau garda pretorului în vechea Romă şi, mai târziu, garda personală a împăraţilor romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. tribunus)
1. fiecare dintre magistrații aleși anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei.
2. ~ militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană.
3. membru al tribunalului, în Franța.
4. (fig.) persoană care luptă pentru o cauză (politică).
5. orator care înflăcărează masele.