Dictionar

Rezultate principale (Colabora):

Colabora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collaborer, lat. collaborare)

1. a participa la înfăptuirea unei acţiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera.

2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere.


Rezultate secundare (Colabora):

Colaborare

Parte de vorbire: s.
Origine: (colabora)

1. acţiunea de a colabora; cooperare.

2. formă de relaţii care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun.


Colaboraţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. collaborationnisme)

1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.


Colaboraţionist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collaborationniste)

1. cel care colaborează cu duşmanul aflat pe teritoriul propriei patrii.


Colaborativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collaboratif)

1. despre, legat de, sau realizat prin colaborare.

2. (despre un grup) care colaborează pentru un anumit scop.


Colaborator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. collaborateur)

1. cel care colaborează.

2. cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Asistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de faţă (la ceva).

2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.

3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.


Colaborare

Parte de vorbire: s.
Origine: (colabora)

1. acţiunea de a colabora; cooperare.

2. formă de relaţii care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun.


Colaboraţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. collaborationnisme)

1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.


Colectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.


Concurge

Parte de vorbire: vb. intr. (înv.)
Origine: (după lat. concurrere)

1. a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții; a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge.

2. a lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera.

3. a candida, a concura.