Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. colloquial)
1. folosit în conversația obișnuită sau familiară; informal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. colloquialism)
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (colocvial + -itate)
1. caracter colocvial; colocvialism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. colloquialism)
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (colocvial + -itate)
1. caracter colocvial; colocvialism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. microbiologiste)
1. specialistă în microbiologie, știință care studiază microorganismele; microbiologă, (colocvial) microbioloagă.
Parte de vorbire: s.m. (anglicism)
Origine: (engl. pusher)
1. (colocvial) traficant (stradal) de droguri.