Dictionar

Coloniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coloniser)

1. a transforma în colonie un teritoriu, o ţară.

2. a popula cu colonişti (o ţară, un teritoriu cucerit).

3. a popula regiuni din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni.

4. a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat.


Colonizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colonisateur)

1. (stat, populaţie) care colonizează un teritoriu.


Decoloniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décoloniser)

1. a desfiinţa statutul şi situaţia economică, politică de colonie a unei ţări, a unui teritoriu.


Recoloniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. recolonize)

1. a întări procesul de colonizare a unei ţări, a unui teritoriu prin noi grupuri de populaţie.


Aspergilom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aspergillome)

1. (med.) varietate de aspergiloză cu aspect pseudotumoral; boală infecțioasă a plămânului cauzată de colonizarea unei cavități de către aspergil; aspergiloză pulmonară cronică.


Neocolonialist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-colonialiste)

1. I. referitor la neocolonialism, propriu neocolonialismului.

2. II. adept al neocolonialismului (formă de colonizare mascată, bazată esențial pe exploatarea economică).


Recoloniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. recolonize)

1. a întări procesul de colonizare a unei ţări, a unui teritoriu prin noi grupuri de populaţie.


Substrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. substrat, lat. substratum)

1. baza materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect; (p. ext.) conținut.

2. (fig.) cauză adevărată, dar ascunsă, a unei acțiuni etc.

3. strat peste care s-a așezat un alt strat.

4. suport de care este fixată o plantă sau un animal sedentar etc.

5. totalitatea elementelor lingvistice pătrunse într-o limbă nouă din limba unei populații mai vechi, dispărut în urma unei cuceriri, a unei migrații sau a unei colonizări.

6. substanță chimică asupra căreia acționează o enzimă.


Superstrat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. superstrat)

1. (lingvistica istorică) stratul lingvistic care se suprapune, în urma colonizării, dominației politice și culturale a unui alt popor, asupra limbii deja în uz într-o anumită zonă, și care provoacă limbii indigene modificări fonetice, morfosintactice și lexicale; suprastrat.


Western

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. western)

1. film de aventuri, creat în America, a cărui acţiune se petrece de obicei în timpul colonizării vestului Statelor Unite.