Dictionar

colos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare.
2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe.
 

colosal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colossal)

1. extraordinar de mare; uriaș, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.
 

colosalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (colosal + -itate, cf. fr. colossalité)

1. calitatea sau natura intrinsecă a ceea ce este colosal; mărime extraordinară.
 

coloseu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. colosseus „colosal, gigantic”)

1. nume dat în Evul Mediu amfiteatrului din Roma, început de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și finalizat de Titus în anul 80 d.Hr.; uneori termenul a fost extins pentru a se referi în general la amfiteatrele antice.
2. (prin analogie) edificiu colosal.
 

colostază 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholostase)

1. reducere sau oprire a curgerii fierii spre intestin.
 

colostază 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colostase)

1. reținere patologică a materiilor fecale în colon3.
 

colostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colostomie)

1. (med.) procedură chirurgicală de creare a unui anus artificial, constând în conectarea unui segment al colonului de peretele abdominal printr-o mică deschidere, care face posibilă evacuarea scaunelor într-un buzunar special lipit pe burtă; coloproctie.
 

bol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bol)

1. cocoloș.
2. ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă.
3. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă.
4. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc.
 

bulet 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boulette)

1. cocoloș de vată în pansamentele dentare.
2. mic cocoloș de carne, cașcaval etc.; perișoară, chifteluță.
 

colostroree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colostrorhée)

1. secreție exagerată și spontană de colostru în timpul gravidității.
 

dorlota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dorloter)

1. a înconjura cu grijă atentivă și tandrețe; a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva).
 

enorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énorme, lat. enormis)

1. adj. foarte mare, imens, colosal.
2. adv. foarte mult; extrem de...
 

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.