Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commando, germ. Kommando)
1. detaşament redus, instruit special pentru acţiuni dificile şi periculoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandeur)
1. grad de ofiţer în aviaţia şi marina din unele armate, echivalent colonelului.
2. rang în ierarhia unor ordine.