Dictionar

Rezultate principale (Comercializa):

Comercializa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commercialiser)

1. a pune în comerţ; a da un caracter comercial (unor mărfuri, bunuri etc.).


Rezultate secundare (Comercializa):

Comercializabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (comercializa + -bil, cf. fr. commercialisable)

1. care poate fi pus pe piață, care poate fi comercializat; vandabil.

2. (antonime) invandabil, nevandabil, necomercializabil.


Bioetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioéthique, it. bioetica)

1. morală a ştiinţei în general şi a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe.


Comercial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commercial, lat. commercialis)

1. care aparține comerțului, privitor la comerț; din comerț, negustoresc.

2. care lucrează în comerț.

3. care regrupează magazine specifice comerțului.

4. care se referă la comercializare.

5. care se referă la comerț, la vânzare și la cumpărare.

6. care vizează un public numeros și un scop lucrativ.

7. (despre filme, cărți etc.) fără o deosebită valoare culturală.

8. (despre localități, regiuni etc.) în care comerțul este foarte dezvoltat.

9. (despre produse) care este destinat consumului casnic.

10. (despre produse) vandabil.

11. (expr.) societate = întreprindere.

12. (expr.) spirit ~ = spirit negustoresc.

13. valoare ~ = prețul de vânzare al unui produs în comerț.

14. (var.) (înv.) comerțial.


Comercializabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (comercializa + -bil, cf. fr. commercialisable)

1. care poate fi pus pe piață, care poate fi comercializat; vandabil.

2. (antonime) invandabil, nevandabil, necomercializabil.


Euroobligaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (euro1- + obligaţiune)

1. obligaţiune (2) emisă şi comercializată pe pieţele europene.


Farmacist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. farmacista)

1. persoană care, având o diplomă în farmacie, desfășoară activitatea de preparare și comercializare a medicamentelor; specialist în farmacie.


Mitilicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mytiliculture)

1. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea și comercializarea midiilor; miticultură.