Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comes, it. comite)
1. conducător al unui comitat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. committere)
1. a face, a săvârşi (ceva reprobabil).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kommitent, it. commettente)
1. cel care încredinţează unui comisionar efectuarea unor operaţii comerciale sau financiare în contul său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. komitet, fr. comité)
1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizaţii politice, de masă etc.
2. ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizaţii de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcţiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacţie = colegiu de redacţie.
3. organism în cadrul unei conferinţe sau organizaţii internaţionale, cu atribuţii limitate şi temporare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (vice- + comite)
1. (în Evul Mediu, în Transilvania) titlu dat dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta; persoana care purta acest titlu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agresser)
1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agriothymie)
1. (med.) tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambivalent)
2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.
4. (antonime) univalent, monovalent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)
1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assassin, it. assassino)
1. cel care comite un asasinat; ucigaş.