Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concert, it. concerto)
1. executare în public a unor lucrări muzicale.
2. compoziţie muzicală amplă, de obicei în trei părţi, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.
3. (fig.) unanimitate, înţelegere (deplină), acord, armonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. café-concert)
1. music-hall în care publicul ascultă muzică, priveşte spectacolul de revistă etc., stând la mese.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concerter, it. concertare)
2. (despre şefi de state, diplomaţi etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun.
3. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concertant)
2. simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concerté, it. concertato)
1. stabilit, hotărât împreună cu alţii; care rezultă dintr-o înţelegere, convenit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concertine)
1. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. concertino)
1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso.
2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidenţiate calităţile instrumentiştilor solişti.
3. concert de proporţii reduse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. andante)
1. adv. (muz.) lent, liniştit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aubade)
1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cadenza, fr. cadence)
1. 1.. ritm de desfăşurare a unei mişcări.
2. în ~ = cu mişcări uniform repetate.
3. frecvenţă (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secţiune solistică cu caracter de improvizaţie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-şi etaleze virtuozitatea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concerter, it. concertare)
2. (despre şefi de state, diplomaţi etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun.
3. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concertant)
2. simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral.