Concherant, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conquérant)

1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.

2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place să cucerească.

3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.

4. (var.) concuerant.