OK
X
confia (2)
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. confire)
1.
a
impregna
(fructe)
cu
un
sirop
de
zahăr,
a
zaharisi.
2.
a
fierbe
în
sirop
de
zahăr
anumite
alimente,
în
vederea
conservării
lor.
confia 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. confier)
1.
tr.
a
încredința
cuiva
un
secret,
o
taină.
2.
refl.
a
se
încrede
în
cineva;
a
se
destăinui.
confient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. confiant)
1.
care
are
încredere
în
cineva
sau
ceva;
încrezător.
2.
care
exprimă
confianță,
încredere.
3.
(var.)
confiant.
4.
(antonime)
anxios,
circumspect.
confiență
Parte de vorbire:
s.f. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. confiance)
1.
credință
spontană
sau
dobândită
în
valoarea
morală,
emoțională,
profesională
a
altei
persoane,
pe
care
o
credem
incapabilă
de
înșelăciune,
trădare
sau
incompetență;
sentiment
de
siguranță
vizavi
de
cineva
sau
de
ceva;
încredere
în
cineva.
2.
(var.)
confianță,
conființă.
3.
(antonim)
mefiență.