Rezultate principale (Confuzie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)
1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
Rezultate secundare (Confuzie):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR confusion; méprise
6. HU összevisszaság, zűrzavar; tévedés, hiba
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipsychotique)
1. (medicament) care permite controlul halucinaţiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. babélique)
1. gigantic.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. confusionario, fr. confusionnaire)
1. (cel) care provoacă sau menține confuzie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confusionnisme)
1. tendinţă de a crea confuzie.
2. mod de gândire confuz, încurcat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, lat. confusio)
1. (jur.) stingere a unor obligaţii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităţilor de debitor şi creditor.
2. confuzie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)
1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.