Dictionar

Rezultate principale (Confuzie):

Confuzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.

2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.

3. încurcătură; lipsă de orientare.

4. frământare sau dezordine politică.

5. jenă, din rușine sau din smerenie.

6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.

7. (înv.) confuziune.


Rezultate secundare (Confuzie):

Confuzie; greşeală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT confusio

2. FR confusion; méprise

3. EN mistake; confusion

4. DE Verwechslung; Fehler

5. RU смешение; путaницa

6. HU összevisszaság, zűrzavar; tévedés, hiba


Antipsihotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinaţiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.


Babelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. babélique)

1. gigantic.

2. de o confuzie extremă.


Confuzionar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. confusionario, fr. confusionnaire)

1. (cel) care provoacă sau menține confuzie.


Confuzionism, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confusionnisme)

1. tendinţă de a crea confuzie.

2. mod de gândire confuz, încurcat.


Confuziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, lat. confusio)

1. (jur.) stingere a unor obligaţii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităţilor de debitor şi creditor.

2. confuzie.


Dezordine

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.

2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.

3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.

4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.