Dictionar

Rezultate secundare (Conjugat):

Biconjugat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biconjugatus

2. FR biconjuguée

3. EN twice-conjugate

4. DE zweipaarig; doppeltgepaart

5. RU двупaрный

6. HU kétszer páros, kétikres


Conjugat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugué)

1. unit, legat împreună.

2. nervi ~ţi = nervi care îndeplinesc aceeaşi funcţie; focare ~e = focarele unui sistem optic aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul şi invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de la imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare.


Conjugate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conjuguées)

1. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3).


Agamotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)

1. (biol.) care nu prezintă mişcări de atracţie reciproce între gameţii conjugaţi.

2. (bot.) fără mişcări gamotropice.


Amfigamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugaţi.


Anizogamet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisogamète)

1. fiecare dintre cei doi gameţi conjugaţi (femel şi mascul), diferiţi ca sex, structură, formă.


Conjugabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugable)

1. (gramatică) care poate fi conjugat; care se poate conjuga.

2. (antonim) neconjugabil.


Peripneumonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia)

1. pneumonie conjugată cu pleurezie.

2. boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în ţesutul conjunctiv pulmonar.


Polar

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)

1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.

2. zonă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.

3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.

4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.

5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.

6. (fil.) care se află în raport de polaritate.

7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.