Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consistant)
1. cu consistenţă; vârtos, tare.
2. (despre hrană) substanţial.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR consistance
3. EN consistency
4. DE Konsistenz; Dichte
5. RU консистенция
6. HU összeállás, tömöttség, szilárdság
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consistance, it. consistenza)
1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate.
2. rezistenţă opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.
3. (fig.) soliditate, tărie; fermitate.
5. (log.) însuşire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)
1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.
2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. faptul de a se agrega; agregaţie.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphisarque)
1. bacă indehiscentă multispermă, cu pericarpul consistent, fructul baobabului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylographe)
1. aparat care înregistrează consistenţa gelului de amidon.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. apprêter)
1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apprêtage)
1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.