Rezultate principale (Constata):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constater, it. constatare)
1. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza.
Rezultate secundare (Constata):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatable)
1. care se poate constata ușor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatif)
1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatoire)
1. cu caracter de constatare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assumer, lat. assumere)
1. tr., refl. a(-şi) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.
2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziţie (judecată) pentru a constata consecinţele ce rezultă din ea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. avenant)
1. act adiţional care constată modificările aduse clauzelor iniţiale ale unui contract sau tratat; document de modificare a unui contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatable)
1. care se poate constata ușor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatoire)
1. cu caracter de constatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copie, lat. copia)
1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.
2. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie.