Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplation, lat. contemplatio)
1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.
2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.
3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotion, it. emozione)
1. reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. hesykhia)
1. stare de linişte, contemplaţie, extaz, iluminare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nirvana)
1. (în budism, în jainism şi în filozofia indiană) stare de linişte desăvârşită, de fericire, eliberare definitivă de suferinţe, de grijile vieţii, obţinută prin contemplaţie şi asceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. samadhi)
1. dans yoga, mod de contemplaţie prin întreruperea activităţii cugetării, în care se realizează contopirea subiectului cu obiectul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. transport, germ. Transport)
1. faptul de a transporta; transportare.
2. totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate.
3. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor.
4. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică.
5. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație.