Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contigu, lat. contiguus)
1. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contiguité)
1. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
2. asociere, în mintea omului, a obiectelor şi formelor percepute.
3. vecinătate spaţială şi temporală.