Dictionar

Rezultate principale (Contracta):

Contracta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.

2. a lua asupra sa o obligaţie.

3. a ~ o datorie = a se împrumuta.

4. a se îmbolnăvi de...

5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.

6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.


Rezultate secundare (Contracta):

Contractant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractant)

1. (cel) care încheie un contract.


Decontracta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décontracter)

1. refl. (despre muşchi) a-şi reveni după o contracţie.

2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Antiperistaltic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipéristaltique)

1. mişcări ~ce = mişcări care contractă esofagul, stomacul şi intestinele de jos în sus.


Antispastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.


Astringent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.

2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.

3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.


Bromomenoree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bromomenorrhée)

1. (med.) miros anormal contractat de flux la sau înainte de ieșirea din uter; menstruaţie fetidă.