Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contrefaire)
1. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. falsus, it. falso)
1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.
2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.
3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.
4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.
5. s. n. neadevăr, contrafacere.
6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. falsifier, lat. falsificare)
1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mystifier, it. mistificare)
1. a denatura, a contraface adevărul; a înşela; a falsifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Surrogat)
1. produs, preparat care poate înlocui un alt produs, cu care are calităţi oarecum asemănătoare; succedaneu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. truquer)
1. tr. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica.
2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc.
3. intr. a se folosi de trucuri, de expediente.