Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrosion)
1. degradare chimică a metalelor sub acţiunea substanţelor de natură acidă sau bazică.
2. eroziune a suprafeţei rocilor sub acţiunea chimică a soluţiilor apoase.
3. (fig.) distrugere progresivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticorrosif)
1. (substanţă) care împiedică coroziunea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrosif, lat. corrosivus)
1. (despre substanţe) care provoacă o coroziune.
2. (fig.) muşcător, usturător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. chromatage)
1. acoperire a obiectelor metalice cu un strat subţire de cromaţi, rezistent la coroziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dreikanter)
1. piatră cu muchii ascuţite şi cu trei feţe lustruite, rezultată prin coroziune în ţinuturile deşertice sau periglaciare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Dural)
1. aliaj ușor pe bază de aluminiu (> 90%), cupru (3-5%), magneziu (0,4-2,4%) și mangan (0,3-1%), utilizat datorită densității reduse, rezistenței mecanice și rezistenței la coroziune; duraluminiu.