Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrecôte)
1. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boycott)
1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relaţiilor economice, politice etc. cu o ţară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coter)
1. a numerota potrivit unei anumite ordini.
2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare şi al preţului mărfurilor la bursă.
3. a introduce efecte la bursă.
4. (fig.) a aprecia, a preţui, a evalua.
5. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)
1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.
3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.
4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.
10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotte)
1. haină largă purtată de preoţii catolici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotangente)
1. funcţie trigonometrică a unghiului complementar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéracées)
1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acotylédone, cf. gr. a „fără” + kotyle „cavitate”)
1. (bot.) care are embrionul lipsit de cotiledoane; acotiledonat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acotylédoné/s/)
1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.