Dictionar

Rezultate principale (Cracă):

Craca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. craquer)

1. a supune operaţiei de cracare.


Rezultate secundare (Cracă):

Cracaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. craquage)

1. procesul chimic prin care moleculele compușilor organici complecși sunt transformate în molecule mai simple; cracare.


Crăcănătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crăcăna + -tură)

1. (despre oameni) desfacere a picioarelor; crăcănare.

2. cracă (obiect din lemn) desfăcută la un capăt în două sau mai multe brațe; crăcană.


Cracare

Parte de vorbire: s.
Origine: (craca)

1. procedeu industrial prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj.


Cracauer

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krakauer)

1. salam preparat prin afumare la rece după fierbere.


Benzină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzine)

1. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză.


Butenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butène)

1. substanţă din clasa hidrocarburilor olefinice, obţinută la cracarea produselor petroliere; butilenă.


Carboide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboïdes)

1. compuşi organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc.


Craca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. craquer)

1. a supune operaţiei de cracare.


Cracaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. craquage)

1. procesul chimic prin care moleculele compușilor organici complecși sunt transformate în molecule mai simple; cracare.


Cracare

Parte de vorbire: s.
Origine: (craca)

1. procedeu industrial prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj.