Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créditer)
1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit.
2. (fig.) a arăta cuiva consideraţie, stimă.
3. (cont.) a înregistra creditul unui cont.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (credita + -bil)
4. care poate fi validat pentru o diplomă, un merit etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discréditer)
1. tr., refl. a(-şi) pierde reputaţia, a (se) compromite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. compromittere, fr. compromettre)
1. tr., refl. a face să(-şi) piardă buna reputaţie; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)
1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.
3. parte principală din ceva.
4. corp de legi = culegere de legi; corpus.
5. porțiune de materie bine determinată.
6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).
8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.
9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.
10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.
11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.
12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.
13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.
15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.
16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.
17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.
18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (credita + -bil)
4. care poate fi validat pentru o diplomă, un merit etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créditeur, lat. creditor)
1. adj. referitor la credite; care a acreditat.
2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.
3. titular al unui drept de creanţă.