Dictionar

Rezultate secundare (Credul):

Credul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crédule, lat. credulus)

1. (şi s.) care crede prea uşor, se încrede uşor în cineva sau ceva; naiv.


Credulitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédulité, lat. credulitas)

1. însuşirea de a fi credul, uşurinţa de a crede lucruri lipsite de temei.


Bonom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonhomme)

1. om blând şi credul; om simplu.


Credulitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédulité, lat. credulitas)

1. însuşirea de a fi credul, uşurinţa de a crede lucruri lipsite de temei.


Ingenuu, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)

1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dovadă de o franchețe inocentă și naivă.

2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.

3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.


Naiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.

2. fără experiență, credul, inocent.

3. artă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.

4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.

5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.


Simplitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (simplu + -itate)

1. însuşirea de a fi simplu; simplicitate.

2. lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament; sinceritate.

3. naivitate, credulitate.


Credințăreț, -eață

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (credință + -reț)

1. (persoană) care crede ușor ce i se spune; credul.