Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anencéphale)
1. monstru lipsit de creier; individ sau animal care nu are encefal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-encéphalographie)
1. radiografie a vaselor creierului cu o substanţă opacă la razele X.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + ischemic)
1. (medicament) cu acţiune vasodilatatoare capabil să amelioreze irigaţia deficitară la nivelul membrelor şi creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1. pierdere totală a conştiinţei, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apraxie, gr. praxis)
1. incapacitate patologică de a executa mişcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.