Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crenel, după fr. créneau)
1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă.
2. deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăţi.
3. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créneler)
1. a construi creneluri (într-un zid).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crénelage)
1. ansamblu defensiv care încununează o curtină (2), format din creneluri şi merloane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crénelure)
1. dantelură asemănătoare crenelurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. balestriera)
1. (arhitectură medievală) fantă lungă și subțire creată în zidurile fortificațiilor medievale, care oferea protecție trăgătorului; barbacană, crenel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crenel, după fr. créneau)
1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă.
2. deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăţi.
3. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créneler)
1. a construi creneluri (într-un zid).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crénelage)
1. ansamblu defensiv care încununează o curtină (2), format din creneluri şi merloane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crénelure)
1. dantelură asemănătoare crenelurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Karling, fr., engl. karling)
1. creastă de munte stâncoasă, crenelată şi ascuţită, specifică morfologiei glaciare.