Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe)
1. cauciuc natural, alb-gălbui şi translucid, obţinut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălţăminte.
2. ţesătură subţire de mătase sau de lână, cu faţa uşor încreţită.
3. bucată neagră dintr-o astfel de ţesătură purtată (la rever) în semn de doliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe de Chine)
1. crep de mătase cu firul gros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépide, lat. crepida)
1. încălţăminte naţională la vechii greci şi la romani, asemănătoare cu sandalele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. krepidoma)
1. baza mai înaltă decât nivelul solului, cu trepte pe care se înalţă un templu antic grecesc, un edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépine)
1. cutie metalică perforată, drept filtru la capătul unei conducte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépitant)
1. care produce sau care se manifestă printr-o serie de zgomote scurte și repetate; care trosneşte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépitation)
1. trosnitură produsă de ciocnirea extremităţile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + screper)
1. screper montat pe un autovehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)
1. pasăre arboricolă nocturnă şi crepusculară, insectivoră, cu capul lat şi corpul turtit, cu ochi mari, globuloşi, adaptaţi pentru întuneric şi cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. craquement)
1. (med.) senzaţie auditivă sau palpatorie de crepitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe de Chine)
1. crep de mătase cu firul gros.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (crepon + -at)
1. (despre ţesături, hârtie etc.) cu aspect asemănător creponului; încreţit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (crep + satin)
1. ţesătură cu o faţă mată şi una de tipul satinului.