Dictionar

criptomer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptomère)

1. (biol.) (despre un caracter) condiționat de o mutație recesivă.
2. (despre o genă) cu efecte fenotipice necunoscute.
 

criptomerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptomérie)

1. prezența unor caractere ereditare latente, care nu pot fi recunoscute sub aspect fenotipic.