Parte de vorbire: s.
Origine: (recristaliza)
1. transformare a rocilor, care se produce atunci când mineralele cristalizate se transformă în noi cristale.
2. modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Transkristallisation)
1. întrepătrundere a cristalelor în timpul solidificării unui metal sau aliaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argilite)
1. rocă din deshidratarea şi recristalizarea argilei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contraction, lat. contractio)
1. încordare, spasm al muşchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitaţională = reducere a volumului unei stele datorită forţelor de atracţie gravitaţională.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cristallisant)
2. care determină cristalizarea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Kristallisator)
1. dispozitiv în care poate fi efectuat un proces de cristalizare; vas de laborator pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cristallisation)
1. acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizare.
2. fenomen prin care un corp trece în starea de cristal; transformare în cristal; constituirea unui corp cu structură cristalină.
3. (var.) (înv.) cristalizațiune.
4. (antonime) disoluție, dezagregare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristallisoir)
1. vas de laborator, aparat industrial pentru cristalizarea soluţiilor; cristalizator.