Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croi + -eală)
1. felul cum e croită o haină; tăietură.
2. (fig.) fel de a fi; caracter.
Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (ger. Schlag, cf. durșlog)
1. spărtură de un metru, care face legătura între două galerii de mină suprapuse, prin care se aruncă sterilul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. croi)
2. îndeletnicirea de a croi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (croi + -tor)
1. meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
2. (entom.) gândac mare, cu coarne lungi în forma unor foarfece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros); (reg.) gornic.
3. mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croitor + -easă)
1. femeie care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor, al rochiilor etc; cusătoreasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (croitor + -esc)
1. specific croitorilor sau croitoriei.
2. care aparține croitorilor sau croitoriei.
3. care provine de la croitori sau croitorie.
4. care se referă la croitori sau la croitorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocodeur)
1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezenţa de macroinstrucţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)
1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cancériforme)
1. (med.) care arată ca un cancer, care are aspectul lui; cancroid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céntimètre)
1. s. m. măsură subdivizionară de lungime, a suta parte dintr-un metru.
2. s. n. panglică lungă de 1 cm (şi jumătate) cu diviziuni zecimale, pentru măsurat în croitorie, în magazine de textile etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)
1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kimono)
1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.