Dictionar

Rezultate secundare (Cruce):

Crucetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. crocetta)

1. (mar.) platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreţilor.


Calvariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calvarium)

1. (la catolici) cruce monumentală, reprezentând imaginea lui Isus răstignit, în apropierea unei biserici; (p. ext.) cruce de lemn ridicată la răspântii, pe marginea drumurilor etc.


Cancelaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cancellazione)

1. anulare a unui act diplomatic prin trasarea unor bare dispuse în cruce.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.


Chiasmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiasma, gr. khiasma)

1. încrucişare a două formaţii anatomice (tendoane, nervi).

2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici

3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.


CRUCI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis „cruce”)

1. „cruce, încrucișat”.


Cruciat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)

1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.