Rezultate secundare (Cufăr):
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (cufăr)
1. cel care face sau vinde cufere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cufăr + -aș)
1. diminutiv al lui cufăr; cufăr mic; cufărel, cufăruț.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. bahut)
1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cufăr + -aș)
1. diminutiv al lui cufăr; cufăr mic; cufărel, cufăruț.