Dictionar

Rezultate secundare (Cugeta):

Cugetăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cugeta + -ăcios)

1. care cugetă, care gândește profund; cugetător.


Aforism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.


Cogitativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitativo)

1. referitor la cugetare.

2. care se referă la cogitație.

3. (scolastică) facultate = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.


Cogitaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cogitation, lat. cogitatio)

1. reflecție intensă și laborioasă; cugetare, gândire.


Gnom 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gnome)

1. sentinţă, maximă; cugetare, moto.


GNOM(O)-, -gnomie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome „inteligenţă”)

1. „cugetare, maximă; sentinţă”.


Medita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. méditer, lat. meditari)

1. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta.

2. tr. a pregăti în particular un elev, un student.