Rezultate secundare (Cugeta):
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cugeta + -ăcios)
1. care cugetă, care gândește profund; cugetător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitativo)
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cogitation, lat. cogitatio)
1. reflecție intensă și laborioasă; cugetare, gândire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. gnome)
1. sentinţă, maximă; cugetare, moto.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome „inteligenţă”)
1. „cugetare, maximă; sentinţă”.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. méditer, lat. meditari)
1. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta.
2. tr. a pregăti în particular un elev, un student.