Dictionar

Culă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coule)

1. pelerină cu glugă şi cu mâneci largi purtată de unele ordine călugăreşti.


Aediculă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aedicula)

1. (antic.) templu mic; capelă mică.


Antecalcula

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (antecalcul)

1. a face un antecalcul; a calcula dinainte o valoare, o mărime sau un cost.


Antimoleculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + moleculă)

1. moleculă simetrică moleculelor.


Antiparticulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparticule)

1. particulă elementară, cu proprietăţi opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice.


Articula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. articuler, lat. articulare)

1. tr. a emite, a rosti cuvinte, sunete.

2. a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea.

3. a ataşa articolul unui substantiv.

4. refl. a se lega printr-o articulaţie.


Auriculă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auricule, lat. auricula)

1. (anat.) pavilionul urechii; partea vizibilă a urechii umane, în afara capului.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.


Absidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)

1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.


Absidial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).

2. (var.) absidal.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.