Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inculcation)
1. acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire.
2. întipărire în mintea cuiva, prin repetare, a unei idei, a unei norme de purtare, a unei concepții etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cubicularius, fr. cubiculaire)
1. (ant.) sclav care îngrijea de camera de culcare.
2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor.
3. (în Bizanţ) funcţionar de rang înalt.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.
2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.
3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (nisip + terapie)
1. (med.) procedeu antireumatismal care constă în culcarea bolnavilor cu o parte a corpului în nisip fierbinte sau acoperirea corpului cu nisip fierbinte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștepta)
1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.
3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.
4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.
5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.
7. (antonime) adormire, culcare.