culisa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulisser)

1. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa.

culisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulisse)

1. parte a unei scene de teatru înapoia decorurilor.
2. (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situații, acțiuni.
3. în ~e = în ascuns, în secret.
4. scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj.
5. partea mobilă a tubului unui instrument muzical de suflat din alamă.
6. tiv, pliu la o haină, la o stofă, prin care trece un cordon ori un șiret ce se strânge.
7. (fin.) bursă neoficială care funcționează pe lângă bursa oficială, la care se efectuează tranzacțiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare.

culisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulissant)

1. care culisează; care glisează pe culise, pe șine.

culisor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulisseur)

1. piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare.

glisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. glisser)

1. (despre piese tehnice) a aluneca în lungul altei piese; a culisa.
2. a aluneca lin (pe suprafața apei).
3. (fig.) a trece repede, a nu insista.

hersă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. herse)

1. grilă din fier sau din lemn armat, culisantă, care protejează poarta unei cetăți.

renură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rainure)

1. (tehn.) canal realizat pe suprafața unei piese mecanice, pentru a asambla o altă piesă sau pentru a servi drept culisă; canelură.

trapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trappe)

1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac.
2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor.