Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. culpabilis)
1. care se află în culpă; vinovat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culpabilité)
1. situaţie a cuiva care se află în culpă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. culpabiliser)
1. a provoca cuiva un sentiment de vinovăție; a face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat; a învinovăți, a învinui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (culpabiliza)
1. care a fost considerat vinovat; învinovățit, învinuit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compulsion)
1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. culpabiliser)
1. a provoca cuiva un sentiment de vinovăție; a face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat; a învinovăți, a învinui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déculpabiliser)
1. a înlătura orice sentiment de culpabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verdict)
1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat.
2. judecată care are loc în urma unui concurs.
3. hotărâre, judecată (definitivă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inculpable)
1. care poate fi inculpat; acuzabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (culpabiliza)
1. care a fost considerat vinovat; învinovățit, învinuit.