Rezultate secundare (Curm):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diagonal, lat. diagonalis)
1. adj. ca o diagonală; oblic.
2. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în ţesătură linii paralele oblice.
3. s. f. segment de dreaptă care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru.
4. în ~ = de-a curmezişul.
5. (mil.) curea purtată de-a curmezişul pieptului.
6. bară, grindă etc. pusă în curmeziş.
7. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei staţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamétral)
1. adj. referitor la diametru.
2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezişul.
4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (distila)
1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri.
2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euthanasie, gr. euthanasia)
1. moarte uşoară, fără dureri.
2. provocare de către medic a morţii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transversal)
1. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezişul.
2. s. f. dreaptă care intersectează o figură dată.
3. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezişul direcţiei stratului.