cuticulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuticule, lat. cuticula)

1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină.

cuticula

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cuticula; pilei epidermis; pilei indumentum; pellicula
2. FR cuticule; piléo-revêtement; revêtement piléique; pellicule; peau; tissu dermoïdal
3. EN cuticle; epidermis; skin
4. DE Cuticula; Kutikula; Häutchen; Korkhäutchen; Oberhaut; Huthaut; Hutoberhaut; Hutüberzug
5. RU кутикулa; нaдкожицa; кожицa плёнкa
6. HU kutikula, felbőr

cuticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cuticulaire)

1. referitor la cuticulă, o membrană subțire.
2. care ține de cuticulă; propriu cuticulei.

subcuticulă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subcuticula
2. FR subcuticule
3. EN subcuticle
4. DE Subkutikula
5. RU субкутикулa
6. HU felbőr alatti réteg

amfidermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. amphidermis)

1. membrană externă a contexului.
2. cuticulă epidermică.

cutină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cutine)

1. substanță ceroasă, impermeabilă, care impregnează cuticula vegetalelor.

hipoderm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypoderm)

1. strat profund al pielii, situat sub dermă.
2. epiteliu generator al chitinei la artropode, nematode etc., situat sub cuticulă.
3. strat de celule situat imediat sub epiderma frunzelor sau tulpinii.

sclerofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sclérophylle)

1. (despre plante) cu frunze rigide și cu cuticulă groasă, adaptat la secetă.

tardigrad, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tardigrade/s/)

1. adj. (despre animale) care merge încet.
2. s. n. pl. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă, care se deplasează greoi.
3. încrengătură de articulate minuscule care trăiesc în mușchi sau licheni și, mai rar, în apele dulci ori sărate, mișcându-se foarte încet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare.

cuticula

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cuticula; pilei epidermis; pilei indumentum; pellicula
2. FR cuticule; piléo-revêtement; revêtement piléique; pellicule; peau; tissu dermoïdal
3. EN cuticle; epidermis; skin
4. DE Cuticula; Kutikula; Häutchen; Korkhäutchen; Oberhaut; Huthaut; Hutoberhaut; Hutüberzug
5. RU кутикулa; нaдкожицa; кожицa плёнкa
6. HU kutikula, felbőr